Moldova a fost vitregită de acest tip de stimul, în mare parte din pricina izolării geografice, fiind fără doar și poate cea mai izolată regiune românească.
La Nord – o Ucraină sub influență rusească, la Est – o Republică Moldovă în aceleași condiții politice în mare parte din perioada de la independență, se adaugă lipsa unui pod la Dunăre spre Constanța – pasaj numai cu bacul, la Brăila ori Galați, și un drum îngust spre Sud, spre Capitală.
Vechea rută comercială de tradiție Nord-Sud, ce venea din Grecia, Bulgaria, Turcia și urca spre nordul continentului, trecând spre Germania, Polonia, țările baltice – și care traversa Moldova așezând-o astfel profitabil pe un traseu economic continental – dispăruse. Nimeni nu-și mai trimitea produsele spre nord, un punct cardinal blocat de influența rusă asupra Ucrainei.
La vest, Carpații Orientali, traversați prin trei puncte de șosele cu două benzi, pe care transportatorii moldoveni pierdeau o zi în plus față de competitorii ardeleni ca să-și trimită sau să aducă mărfuri din Europa.
Nord – o fundătură, Vest – o barieră montană, Est – influență rusească, Constanța – departe și fără poduri peste Dunăre, Sud – greu accesibil pe o șosea tot mai aglomerată, devenită de la un moment ”șoseaua morții”, cu peste 500 de cruci aliniate de-a lungul ei.
S-au adăugat timp de 30 de ani guverne corupte, fără o viziune integratoare de dezvoltare națională – nu există vreuna nici acum, clanuri politice rapace care au dirijat resursele spre susținătorii clientelari din locurile de baștină, un lung și păgubos război politic între Iași și Bacău, o clasă politică zonală dezintegrată și incompetentă, fără nici o idee de sentiment comunitar regional. Rezultatul? Un exod fără precedent pe timp de pace – 25% dintre locuitorii Moldovei au părăsit regiunea.
Treizeci de ani pierduți.
Dar acum un vânticel de interes pare să bată în pânzele economice zdrențuite ale Moldovei. Un soare încă palid pare să iasă și pe strada ei. Ce s-a schimbat în ultima vreme? Ce se va mai schimba?
În primul rând, există acum un nou pod la Dunăre, care scurtează mult drumul către portul Constanța. O rețea de autostrăzi prinde contur, sunt în planuri câteva drumuri expres care conectează capitalele județene, ideea unei legături rapide către Odesa, un nou aeroport la Iași, un posibil nou aeroport la Brăila-Galați (dacă aceste două orașe aflate la numai 10 km unul de altul ar forma un conglomerat urban, cu administrație unică, ar fi al doilea oraș al țării, cu 600,000 de locuitori și două porturi dunărene), deschiderea rutei spre Nord, o Ucraină în proces de reconstrucție în viitorul apropiat, o posibilă Republică Moldova în accelerare comunitar europeană, fenomentul on-shore, de relocare a fabricilor din China, o posibilă regionalizare care să impulsioneze dezvoltarea economică echilibrată.
Pot adauga aici și politica ”Intermarium”, a celor trei mări, Baltica, Marea Neagră și Adriatica, care favorizează economic Europa de Est și pe care Trump a susținut-o cu entuziasm. Cele două Moldove sunt plasate perfect pe acest traseu ”Intermarium”, chiar la mijloc.
Unul dintre obiectivele proiectului ”Moldova Economică” este de a analiza, prezenta, impune pe agenda publică ideea dezvotării regiunii Moldova – aflată timp de 30 de ani în nedreaptă uitare și tratament inechitabil. După ce numărul trecut revista noastră a avut ca miez grupajul de analize ”Cum poate fi dezvoltată Moldova”, în acest număr facem un pas mai departe – ”De ce să investești în Moldova”.
Studii statistice, sinteze de cifre relevante, hărți și infografice – toate puse împreună pentru a prezenta cât mai lim-pede care ar putea fi argumentele care ne stau alături atunci când lansăm public aceasta provocare.
De ce să investești în Moldova?
Sunt convins că e timpul să trecem de la întrebare la afirmație declarativă.
Suntem pe cale de a deveni viitoare regiune a oportunităților.
